Desi Patricia s-a informat despre alaptare inainte de a naste, furia laptelui si ranile groaznice i-au transformat primele zile acasa intr-un cosmar. Din fericire, decizia de a apela la un consultant in alaptare i-a readus pe calea cea buna.
„Noi am inceput foarte bine, am nascut natural intr-o clinica privata din Constanta. Intentia mea era sa nasc in apa insa Sebi s-a grabit asa tare ca n-au mai apucat sa umple cada. Moasa mea a fost chiar sotul care a stat cu mine tot timpul. Nasterea a fost rapida, 30 de minute de la ruperea membranelor iar puiul mi-a fost pus pe piept imediat, inainte de a fi spalat dar si dupa. A fost de vis! L-am avut cu mine in camera si mi-a fost pus la san la maxim 30 min de la nastere si am adormit piele pe piele, bebele sugand. Imposibil de descris in cuvinte sentimentul, plangeam de fericire si nu imi venea sa cred ca minunea de la pieptul meu este a mea.
Am stat in spital 3 zile, in camera cu puiul si cu sotul meu, timp in care alaptam la cerere zi si noapte. Eram numai noi trei iar intreaga lume era a noastra! M-am externat cu usoare ragade la ambii sani si usturimi. Am ramas in Constanta inca 5 zile pentru ca puiul sa profite de aerosoli cat mai mult posibil. Ieseam cu el pe plaja si ne minunam de cat de perfecta este acea fiinta mititica, bebelusul nostru. In a 5-a zi am avut furia laptelui, sanii tari si durerosi pe care i-am decongestionat numai sub dus caldut si masaj. Ragadele deja devenisera sangerande si preferam sa alaptez in picioare ca sa imping cu talpile in pamant de durere. Ma gandeam sa ma duc la clinica sa cer ajutor unei mosici, dar citind pe forumuri ca durerile trec in 3-4 zile… am ales sa suport si sa merg mai departe. In ultima zi de stat la mare Sebi n-a mai vrut sa suga, probabil ca simtea stresul meu. Am inceput sa ma pompez cu o pompa manuala din care scoteam cam 20 ml in 2 ore si i-am dat cu lingurita. De la 15:00 pana seara la 23:00 nu a mai vrut nimic, nici san, nici cu lingurita… plangea in continuu pana cand la un moment dat a adormit de oboseala. Cand s-a trezit si am ajuns acasa in Bucuresti l-am pus la sanul cu rana mai mica si a supt in sfarsit. Eram toti trei obositi, Sebi adormise iar noi eram in sfarsit linistiti ca a mancat. Depresia mea incepuse.
Din acel moment l-am pus numai la acel san timp de o saptmana gandindu-ma ca celalalt san se va vindeca intre timp si va dori sa suga si din acela. Cea mai mare greseala: laptele a scazut in sanul nestimulat iar rana la sanul stimulat s-a adancit pana cand am facut niste santuri de toata frumusetea, acoperite cu o coaja groasa de parca mai aveam un sfarc lipit de sfarcul real. Eram disperati si eu si sotul, Sebi plangea foarte mult, sugea dar cand termina iar plangea. Nu stiam ce sa facem, luaseram si protectoare de silicon – mai rau durea, parca ardea rana vie (mai tarziu urma sa aflam ca luasem un numar prea mic si peretii de silicon mai rau frecau rana vie). Pompa nu scotea mare lucru – nu acceptam ideea ca nu am lapte, sigur pompa nu era buna… astfel incat intr-o noapte sotul a cautat pe net pompe electrice. Am inchiriat o pompa profesionala Ameda dubla iar Eugenia ne-a intrebat ce problema avem si ne-a recomandat un consilier in alaptare. Niciodata nu am crezut ca poate fi eficient un consilier. Nici cursul Lamaze nu il facusem caci mereu am crezut ca nu e util, pot nimeri peste oameni slab pregatiti care nu vor decat bani fara sa se implice cu adevarat. GRESIT! Ca prin minune, de cum a intrat in casa Andreea, starea de spirit se schimbase, era o speranta, am simtit ca vom reusi in sfarsit. Mare ne-a fost tristetea cand ne-a spus ca puiul e slabit si ca trebuie sa ii dau lapte praf ca sa-si recapete fortele. Intre timp masaj, pompat la ambii sani in sincron dupa fiecare alaptat pentru stimularea lactatiei si tinut evidenta intr-un tabel: cat mananca, cat ii dam lapte praf/lapte matern/scutec ud si scaun.
I-am dat lapte praf cand am vazut ca devenise ca o leguma, la 14 zile de viata, nu mai avea putere nici sa planga, era atata de slabit ca se uita neputincios la noi. Cand a inceput iar sa planga cu forta eram asa de fericiti amandoi ca puiul nostru si-a recapatat puterile!
Rutina devenise aceeasi la fiecare 2 ore: supt la san, seringa cu lapte matern muls dinainte oferit de sotul meu, seringa cu lapte matern muls de mine in sincron cu mancatul de lapte matern oferit de sot, seringa cu lapte praf in completare. O masa tinea si 2 ore pana cand i-am cumparat biberon Medela Calma care imita sanul, caci Sebi nu mai apuca sa se odihneasca cum trebuie. In total i-am dat 5 zile completare (jumatate de cutie) dar ca si timp mi s-a parut mult mai mult.
Dupa 5 zile de suplimentare cu lapte praf, nasii de cununie (care au bebe cu 3 saptamani mai mic) au venit la noi, iar eu ma uitam la nasica cum il alapta pe puiul ei si din 30 in 30 de minute. Mi-am spus in acel moment GATA, asta pot sa fac si eu! Puiul meu de atunci a mancat numai lapte de la mama lui. Ranile au devenit suportabile la 8 saptamani, pe la 2,5 luni nu ma mai dureau deloc.
Uitandu-ma in urma e clar ca decizia de a-l alapta la un singur san a fost gresita, am riscat sa pierd laptele la acel san! Protectia de silicon iar a fost prost aleasa, am luat un numar prea mic neadaptat pentru tipul meu de san. Am apelat la un consultant in alaptare foarte tarziu, la 14 zile de la nastere.
Citisem mult despre alaptare si am crezut ca e deajuns. Am rasfoit site-ul mamalapte.ro din scoarta in scoarta, precum si kellymom.com. In teorie stiam cum se mufeaza bebele, dar in practica nu a fost atat de simplu. In plus am crezut ca un consultant nu va face decat sa repete ceea ce am citit eu deja. Gresit, Andreea mi-a aratat in mediul de acasa cum sa pun copilul la san, mai multe pozitii cat mai putin dureroase si mi-a oferit incredere si speranta ca voi reusi sa-mi hranesc puiul.
Sunt fericita ca ii pot oferi puiului meu laptic, siguranta, caldura, liniste si dragoste. Ii e foame – san, e somnoros – san, e morocanos – san.. Si asa ne bucuram unul de altul, ne imbratisam si ne iubim zi de zi, caci sanul ii hraneste si fizicul si sufletul, iar eu ma conving de fiecare data ca m-am nascut ca sa fiu mama lui.”
8 iunie 2013
Trimite-ne povestea voastra despre inceputurile alaptarii la adresa alapteazatimisoara@yahoo.com si noi o vom publica pe blog!
Alăptează! 
Lasă un comentariu