Povestea noastra, cum am reusit sa readuc bebelusul la san cu ajutorul sotului meu

O mama ambitioasa si un tatic de nota 10 = un bebelus alaptat si fericit!

Am ramas insarcinata din prima incercare si am avut o sarcina extrem de usoara, dar cu multe temeri nefondate din partea mea. In timpul sarcinii nu am citit absolut nimic despre alaptat pentru ca stiam 100% ca dupa ce voi naste natural, laptele va curge garla si gata! Simplu si frumos! 🙂
Am intrat in travaliu si m-am dus la maternitate unde am avut parte de prima lovitura: trebuia sa fac cezariana, desi eu simteam ca totul e ok si ca putem natural… Mi-am lasat deoparte instinctul si am urmat indicatiile medicului.
Tot ce stiam despre alaptat era ca dupa nastere trebuie sa-l pun repede pe bebe la san, ceea ce am si facut. Le sunam pe fetele de la neonatologie si ceream sa mi-l aduca la alaptat si nu intelegeam cum de nu ii este foame. Motivul era simplu: primea lapte praf.

In maternitate l-am alaptat de cateva ori, dar ii dadeam completare cu lapte praf.
Am ajuns acasa unde in primele zile ne-a vazut un pediatru care era si consultant in lactatie, dar care nu mi-a explicat mai nimic. Starea mea? Eram terminata psihic… simteam ca s-a sfarsit lumea si ca nu sunt buna de nimic. Ma uitam la sanii mei si simteam ca incep sa-i urasc. Le vorbeam si le spuneam ca daca nu dau lapte, degeaba ii am. Ma uitam la bebe si plangeam mult…zilnic. Sotul imi spunea ca o sa vina si laptele, sa am rabdare. Bebe nu statea deloc la san, plangea ca din gura de sarpe pana primea biberonul, eu vroiam sa i-l dau, sotul spunea sa mai insist cu sanul. Imi picura lapte praf pe san numai ca bebe sa-l bage in gurita. La cateva zile am facut si furia laptelui si am cumparat pompa. Mi-am facut program si la inceput pur si simplu alergam dupa fiecare picatura de lapte matern. Eram fericita ca macar primea lapte matern, fie el si cu biberonul.

La 2 saptamani, sotul mi-a dat un numar de telefon si imi spune ca este al unei consultante gasite pe net (Rox Dudus caruia ii multumesc din suflet). Dupa discutia cu ea, usor, usor lucrurile s-au mai schimbat, dar bebe la san tot nu statea… lapte aveam, dar vroia biberon, nu san!
A trecut o luna jumate de muls… mult muls. Pana cand am zis stop! Renunt! Asta e, nu a fost sa fie si gata! Bineinteles ca sotul meu avea alta parere: „De ce sa renunti?? Tu acum ai lapte! Trebuie doar sa reusim sa-l aducem la san!” Asa ca am incercat, acum 1 minut, mai tarziu 2, pana cand a inceput sa-l accepte, dar mai mult noaptea. Ziua parca era alt copil, nu se atingea de el. Mi-era teama ca voi pierde laptele si vorbeam cu sotul meu care-mi spunea: „Nu pierzi niciun lapte! Pune-l sa suga!” Credeti-ma ca ma scotea din minti si ii spuneam: „De unde tot stii tu?? Ai alaptat vreo 5 copii si nu stiu eu?”:))
Bineee… am continuat. Mi-am dat eu seama ca bebe nu refuza sanul imediat dupa somn sau in timpul somnului si iata cum am ajuns sa stau sa-l pazesc si sa-i bag sanul in gurita cand dormea sau imediat dupa ce se trezea. A fost greu, a fost crunt, am avut multe momente cand mie-mi curgeau sanii si el nu vroia sa suga. Am avut si mai multe momente cand am zis: Gata! Renunt! Bineinteles ca in acele momente venea „consultantul” meu personal in lactatie si ma convingea ca bat campii si ca nu-mi doresc asta!

Am tot insistat, am tot insistat si cand chiar nu credeam ca se mai poate intampla ceva, minunea s-a produs! La 5 luni baiatul meu a renuntat definitiv la biberon!!
Cum merg lucrurile in ziua de azi? Avem 9 luni si jumatate si mancam san la greu!! Ma uit la el si nu-mi vine sa cred! Pe cat de mult il respingea cand era mic pe atat de mult il adora acum! Momentele in care „vorbeste” cu titi si o mangaie sunt de vis!

Aderarea la grupul Alapteaza! ma ajuta enorm! Am devenit 100% AP si va multumesc din suflet!!
Fetelor care va doriti sa alaptati: nu renuntati! Nimic nu se compara cu legatura care se creeaza in acele momente! Daca va doriti cu adevarat, se poate!!!

sorina

27 ianuarie 2014

Trimite-ne povestea voastra despre inceputurile alaptarii la adresa alapteazatimisoara@yahoo.com si noi o vom publica pe blog!

Un gând despre „Povestea noastra, cum am reusit sa readuc bebelusul la san cu ajutorul sotului meu

Lasă un răspuns la Raluca Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s