O poveste despre abces, incizie și dragostea nemărginită a unei mame care continuă alăptarea

Povestea mea în alăptare începe cu un singur gând: sunt una din mamele care vor reuși să alăpteze! Și da, am reușit!

Am trecut peste ragade și am corectat atașarea cu ajutorul unui consultant, care mi-a arătat ce înseamnă și cum se face atașarea corectă. M-a învățat ce este și cum se folosește un sns pentru că bebelușul era puțin deshidratat și mi s-a recomandat introducerea suplimentului până la 3 kg ale lui bebe, deoarece, ar fi fost prea mic și nu avea putere să sugă.

După o postare pe unul din grupurile de alăptare, ajungem la urgență cu bebe. Aflasem ce sunt indicatorii, dar nu mi se explicase și cum să fac testul cu lingurile de apă și, deci, bebe umplea trei scutece pe zi. Pediatra îmi explică despre ce este vorba și mă liniștesc. Bebe avea 6-7 scutece defapt, lua bine în greutate, era vioi, scaunele nu erau foarte ok, dar am făcut o coprocultură și totul părea în regulă. Am reușit să intru pe grupul de facebook Alăptează! În sfârșit! Citesc povestea unei mămici care a reușit să alăpteze exclusiv și mă tot gândesc oare de ce nu pot și eu?! De ce? Pentru că gura lumii îmi spunea că nu am lapte suficient.
Ok! Dar eu voi încerca!

Am reușit să alăptez exclusiv la trei luni prin pompat noaptea, sns, bebe pus la sân. indicatorii erau buni, deci în sfârșit reușisem, după o luptă urâtă cu reflux, eliminarea lactatelor și un vasospasm cumplit, dar pe care l-am gestionat bine. La trei luni, spuneam și mă gândeam că îl voi alăpta pe bebe până în ziua în care îmi va spune singur că nu mai vrea țiți. Și ce fericită și împlinită mă simțeam!
Bebe avea o pauză foarte mare de somn noaptea. Dormea de la 23 până dimineața 5.30-6.30. Dar indicatorii erau buni, deci l-am lăsat să doarmă. Nu am ținut însă cont de faptul că în perioada în care luptam cu eliminarea suplimentului eu pompam noaptea pentru creșterea lactației. Că luam suplimente, dar începusem ușor, ușor să le elimin. Era duminică și soțul meu ieșise afară cu bebe la plimbare ca să mă pot odihni și eu! După câtva timp s-au întors acasă, bebe a supt și am dormit împreună. Seara în schimb am simțit o gâlmă pe areolă în lateralul sânului. Nu durea, nu era roșu, doar era! ok, mi-am spus! Știi ce ai de făcut, nu te panica. L-am rugat pe soțul meu să mă ajute puțin cu bebe și am început să fac masaj. Știam că o să cedeze în scurt timp. Nu mi-am bătut foarte mult capul pentru că știam clar că este un canal înfundat, știam ce am de făcut, știam că la un moment dat cedează! Am amânat până a doua zi aplicarea protocolului (cred că este una din cele mai mari greșeli din gestionarea situației). A doua zi deja gâlma mea crescuse. Eram singură acasă cu bebe și nu mai puteam să aplic protocolul pentru că era într-o perioadă puternică de achiziții și avea nevoie permanent de atenția mea. Am aplicat din nou protocolul printre picături, fără să îmi asum faptul că am nevoie să cer cuiva ajutorul cu bebe pentru că eu să pot scapa de problemă. Dar încercasem tot ce știam: comprese calde, masaj sub duș, varză, dar doar noaptea, am început să iau și lecitina de 1200 gr 4 pe zi, ibuprofen, alternat pozițiile de supt etc. Nu cedează cu nimic și deja zona este mare, roșie și dureroasă! Am facut o postare în grupul de facebook și le-am rugat pe fete să mă ajute. Era deja destul de avansată și m-au îndrumat către doctor. Am mers la urgențe, deoarece nu reușisem să dau de medicul meu. Mi s-a prescris oxacilină și mi s-a spus că nu este nevoie de eco pentru că nu e chiar așa de rău. Ajunsă acasă, cu dureri insuportabile în continuare iau prima doză de oxacilină. Încep să fac febră și să am niște frisoane îngrozitoare. Erau 27 de grade în casă și eu eram înfofolită toată sub plapumă și tremuram ca varga. Întelesesem că ar trebui după a treia doză de antibiotic să cedeze, deci încă puțină răbdare. Dar în noaptea aceea m-am panicat și am început un masaj traumatizant pentru sân. Apăsam tare și plângeam și mă rugam să iasă, să scap, să alăptez în continuare. Am încercat să îl trezesc pe bebe dar nu vroia sub nicio formă să sugă. Am pus pompa, dar nu ieșea nimic. Am facut masaj puternic dinspre axilă, spre mamelon, storcând laptele de parcă era sfârșitul lumii. Uitasem complet tot ce învățasem. Uitasem că nu trebuie traumatizat sânul, că masajul se face cu totul altfel, că se exprimă din zona mamelonului, nu trăgând ca o nebună de sân. Da! Aveam un atac de panică pe care nu l-am recunoscut. După a treia doză de antibiotic mă simțeam la fel de rău. Începusem să iau Feminella Hereditum și să mă dau cu gel de arnică. Aflasem între timp că oxacilina este cam slabă, pentru că sânul era deja roșu, tare și foarte dureros, aveam deja febră și că ar fi fost mai bine dacă mi se prescria injectabil dar ce puteam face dacă asta îmi fusese prescris?! M-am hotărât să îmi sun medicul și într-o oră eram la el în cabinet. Îmi face in sfârșit eco. Nu era încă puroi, deci eram pe drumul cel bun. Îmi schimbă tratamentul cu Cefort injectabil și mă cheamă a doua zi la control. Încrezătoare am fugit să îmi fac prima doză și să continui protocolul ( din nou aplicare greșită a presiunii în timpul masajului ). A doua zi la control sânul meu era roșu și tare tot. Mai țineți minte jucăria aceea Modellino? Așa se simțea sânul meu. Aveam dureri îngrozitoare când era bebe la sân. Ajunsă seara la control lumea mea se năruie brusc. În urma unei puncții și a unei noi ecografii, doctorul îmi recomandă ablactarea. Nu se poate opera pentru că puroiul nu este colectat ci dispersat în tot sânul.

Din momentul în care am auzit cuvântul ablactare nu am mai fost om. Nu mai puteam să gândesc. Aveam în cap toate imaginile cu bebe la sân de până acum, lupta cu ragadele, cu vasospasmul, cu sns-ul, tot! Îmi imaginam cum o să plângă în brațele mele neconsolat pentru că își vroia sânul lui preferat, cum nu îl voi mai vedea niciodată râzând cu sânul în guriță, cum nu îl voi auzi niciodată spunând el cu gurița lui că nu mai vrea țiți. Aveam în cap toate imaginile frumoase cu copii mari de 2-3-4 ani la sân. Am început să plâng! Nu știu ce îmi spunea doctorul , știu doar că am spus încet „nu vreau să ablactez! Vă rog ajutați-mă!”. L-am auzit pe soțul meu care îmi spunea că dacă așa e mai bine, așa vom face! Vorbeau și îmi dădeau exemple și simțeam că nu pot să am discuția asta! Plângeam și am țipat : ” nu renunț la alăptat! Vreau o altă soluție! Vreau încă două zile în care să încerc orice altceva!”. Doctorul meu este pro alăptare și mereu m-a încurajat. Mi-a spus că e ok. Să încerc două zile să scot laptele din sân și vedem ce se întamplă. Am discutat cu Adina Brănici ( consilier în alăptare ) și mi-a explicat procedeul de aspirație eco-ghidată!
L-am sunat pe doctor și am discutat și mi-a spus că nu se poate face în cazul meu pentru că puroiul este dispersat în tot sânul, nu este format în unul sau mai multe abcese din care ar putea extrage . Acum înteleg faptul că puroiul era acolo și se putea face pentru că în urma inciziei au scos 500 ml puroi care nu s-a văzut la eco și proba a fost trimisă la laborator .

Deci, dragelor, cereți ecografie și asigurați-vă că este și un ecograf bun . Am chemat un asistent pediatru acasă pentru masaj de doua ori pe zi. Doamne ce dureri . Doamne unde este liniștea mea cu bebe la sân? Vroiam să fug cu el undeva departe și să plângem și să stăm la sân ca înainte. Doamne cât uram momentele de epuizare în care spuneam supărată că stă toată ziua la sân și nu apuc să fac nimic! Ooo dar din toată durerea, iese laptele în jet…aveam zile întregi de când nu mai văzusem picături, deci un jet era aur…seara îl sun pe doctor fericită și îmi spune să ne vedem. Începuse să colecteze puroi și sânul era mai detensionat. Deja puteam discuta de o operație. Mi-a promis că va încerca o aspirație eco ghidată și dacă nu, va face o incizie cât se poate de departe de areolă ca să pot continua alăptarea. Urma să ne vedem a doua zi să stabilim dacă s-a acumulat suficient puroi cât să intru în operație, dar din păcate nu am reușit să ajung. Și da, doctorul urma să plece din localitate.

M-a trimis la urgente la un coleg de-al dânsului care mi-a spus că trebuie urgent operat pentru că aveam deja o zonă necrozată. Am fugit acasă să o învăț pe mama cum să îi dea cu paharul lapte, să îl schimbe pe bebe. Eram fericită că se poate opera și panicată pentru că știam că va fi o recuperare grea. Panicată pentru că va fi prima noapte în care nu voi putea sa dorm cu puiul meu. Operația a durat 15 min. Spun ei ca au scos 500 ml de puroi din tot sânul. Incizie de 3 cm, la distanță de aureolă și un tub pentru drenaj lăsat în sân să colecteze. Doamne cum am ajuns aici?! Am plâns toată noaptea în spital cu gândul la puiul meu, iar dimineața am pompat 100 ml din sânul celălalt și m-am dus să îmi schimbe pansamentul. Ce durere am simțit nu pot să descriu în cuvinte. O gaură în sân, în care doctorul îndeasa niște comprese cu rivanol. După 15 minute de tortură efectivă (așa am resimțit durerea) doctorul îmi spune că va trebui sa opresc alăptarea pentru că trebuie continuat tratamentul cu antibiotic și antiinflamator.

Nu imi venea să cred că îmi spune așa ceva. Am incercat să îi explic de e-lactancia, dar mi-a spus scurt că site-ul ăsta primește bani de la producătorii de medicamente ca să regenereze rezultat. (Cum ar putea sa fie informația asta adevarată când sunt și alte site-uri în SUA, în Germania, în Franța care spun aceleași lucruri. Nu se poate ca producatorii de medicamente să îi plătească pe toți să spună același lucru, deci clar nu are cum să fie adevărat atâta timp cât cele mai importante surse nu se contrazic între ele). Ce era de facut? L-am întrebat ce variante am și am stabilit că o să îmi dea Zinnat și Ketorol tratament. Știam că sunt safe, așa că am acceptat spunând că îl voi alăpta pe bebe doar din sânul sănătos. Temerea lui era că bebe va trage puroi din sânul respectiv. Am discutat cu fetele din grupul Alăptează, am chemat consultantul acasă și în trei zile bebe era din nou la sân. M-am luptat cu niște dureri crunte timp de 10 zile la pansat, dar în timp, au trecut durerile.
Greșelile mele: amânarea aplicării protocolului, aplicarea greșită a masajului, am lăsat panica să mă conducă în loc să îmi păstrez calmul și să aplic informațiile atât de bune primite.

Finalul acestui episod? Doi doctori care mă felicită pentru puterea de a spune NU, un soț care a vrut să mă ducă la psiholog să mă ajute să renunț la alăptat, dar care acum îmi spune ce frumos ne stă împreună la sân, un sân care nu mai doare și începe din nou să producă din ce în ce mai mult lapte și, nu în ultimul rând, puiul meu fericit la sânul lui preferat! Între timp am fost nevoită să îi suplimentez și după ce am terminat tot ce aveam la congelator bebe a primit încă 100 ml lapte praf pe sns ! Dar știam deja ce avem de făcut ca să scăpăm de el.

Cum se va termina povestea noastra nu știu, dar știu că orice se va întâmpla voi lupta din toate puterile să nu ii răpesc bucuria de a sta la sânul meu. Pentru că știu că eu sunt universul lui și el al meu. Am continuat să iau Feminella Hereditum si am început eliminarea suplimentului treptat pentru a ajunge din nou la alăptarea exclusivă.
Nu sunt o mamă eroină! Sunt o mamă care a greșit mult în gestionarea unei probleme relativ simple și care nu trebuia să ajungă aici.

Multumesc din suflet Adina Brănici pentru toate informațiile și pentru tot timpul tău și vă mulțumesc tuturor din echipa Alăptează! pentru susținerea morală. Nu aș fi reușit fără voi! Multumesc Silviei Nicoară ( fondatoarea grupului ) și tuturor pentru acest grup! Și da! Bebe este la sân în timp ce scriu aceste rânduri.

Text : Ibraim Georgiana

Editare foto+text : Dinu Diana

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s