O încurajare pentru mămicile care vor să elimine suplimentul de lapte praf !

Când am rămas însărcinată, am întrebat-o pe mama mea de ce nu m-a alăptat. Mi-a răspuns simplu: „Nu am avut lapte decat o lună!”. Am început o documentare înfocată aș putea spune. De ce nu a avut lapte? Care sunt cauzele medicale? Există ele sau nu? Am aflat că alăptarea nu doare, că laptele este în sâni încă din trimestrul II de sarcină, că bebe trebuie atașat corect la sân, că sunt foarte importante primele ore pentru un start bun în alăptare etc. Aveam informațiile! Știam că o să alăptez! Pentru siguranța, i-am povestit totul soțului meu cu rugămintea dacă vreau altceva decât ce îi povestisem să mă ajute să nu cedez și să corecteze imediat.

Am născut dupa 10 ore de travaliu, prin cezariană. Foarte deprimată că nu am reușit natural, foarte fericită că în sfârșit îmi cunosc puiul, plângând și râzând în același timp când l-am văzut pentru prima dată, am fost dusă la ATI. Am așteptat cu nerăbdare să mi-l aducă. Am repetat în cap de o mie de ori tot ce citisem și eram pregătită să îl pun la sân. Am început să plâng de fericire când mi l-au adus. Dar când am încercat să îl pun la sân…nimic. Bebe dormea…nu am reușit nicicum să îl trezesc și să îl atașez. Am început să plâng pentru că celelalte mămici alăptau lângă mine, iar eu nu reușeam nici măcar să îmi privesc puiul în ochi. Dar am decis să îl țin pur și simplu în brațe măcar. Am întrebat de ce i s-a dat lapte praf fără să fiu informată și au spus că nu i-au dat nimic. O asistentă a venit la mine și mi-a spus să îl pun pe pieptul meu și să am răbdare. Așa am făcut și dragul meu pui ușor, ușor a găsit sânul și a reușit să se atașeze. Nu, nu știam dacă înghite sau nu, dar eram fericită că este la sân. A doua zi am trecut în salon împreună. M-am tot chinuit să îl atașez cu ajutorul asistentelor. Se atașa greu, dar adormea, nu trăgea. Într-un final una din fete mi-a spus să nu mai las pe nimeni să mă ajute cu atașarea. Să rămân singură în salon și să încerc așa. Și da am reușit! După 3 zile însă, ajunși acasă, deja începusem să am dureri la sân. Dar nu am renunțat. Am alăptat în continuare. Știam că atașarea nu e ok, dar nu știam unde greșesc, mai ales că bebe era somnolent din cauza icterului și dormea și câte 5 ore. În a 5 a zi ne-am văzut cu un consultant. A fost momentul în care am spus că nu mai pot alăpta din cauza durerilor. Am decis să pompez pâna ne vedem. Și ce schimbare a fost când mi l-a atașat corect. Nu simțeam decât iubire, durerile nu mai erau…am fost atât de fericită. Am învățat să urmăresc suptul activ, cum se face atasarea corecta, de ce ar trebui să îl trezesc mai des să sugă etc. În schimb mi s-a recomandat să suplimentez cu lapte praf până bebe face 3 kg, pentru că nu avea putere să tragă, iar eu la pompă nu scoteam nimic oricât aș fi pompat.

Am suplimentat cu sns, dar nu până la 3 kg. Ajuns la 3 kg, am eliminat instinctiv câte o masă de lapte praf la câteva zile, iar la o lună rămăsesem doar cu masa de seară de după băiță( 90 ml-băgați cu forța as putea spune acum, pt ca bb să doarmă liniștit toată noaptea). Și pentru că bebe nu stătea în cărucior afară și mie îmi era jenă să se holbeze toți la mine cum alăptez afară, a venit și greșeala nr. 2: supliment cu lapte praf înainte de plimbarea de seară.

La o lună aveam 2 mese de lp: 90 ml înainte de plimbare și 90 ml seara. Ajung în sfârșit pe grupul de facebook Alăptează, citesc povestea Laurei, o mămică care a reușit să elimine suplimentul și încep din nou frământarile. Eu de ce nu pot? De ce continui să îi dau supliment? Îmi aduc aminte cuvintele mamei:” nu am avut lapte!”. Dar eu aaam! Cum îmi dau seama că e de ajuns sau nu? Aha…indicatorii! Hai, Georgiana se poate!

A fost momentul în care am chemat un alt consultant, am făcut un plan de bătaie și am început ușor ușor. Care a fost planul? Pompat cât se poate de des după ce suge bebe, corectată de fiecare dată atașarea fără excepție, compresii pe sân și suplimente 3 cps pe zi. Pentru că eram fricoasă că nu o să se sature bebe am ales să elimin 10 ml la 3 zile. Între timp ajunsesem la 130 ml la masa de seara și 110 la masa de la plimbare.

Prima zi ?! Nu am reusit să pompez pentru ca bebe vroia la sân non stop. Noaptea nici atât pentru că eram prea obosită ca să mă trezesc. Aplicam însă compresiile și verificam atașarea. După o săptămâna, eliminasem ceva din supliment, dar nu reușeam să pompez. Am început să iau suplimente multe, fără să discut în prealabil și cu consultanta mea. Îi scriu Laurei (admin în grupul de facebook ), o rog să mă ajute și după, prind curaj din nou. Da, Laura are dreptate! Trebuie să mă trezesc măcar o dată noaptea să pompez. Dar cum fac? Dacă se trezeste bebe și nu mai are ce suge? Dacă o să fiu prea obosită a doua zi? Merită pentru 40 ml cât scoteam eu la pompă? Tot Laura a fost cea care m-a făcut să înteleg că fiecare picătură merită, că pompatul chiar și în gol crește producția de lapte, că trebuie să fiu constantă și să am muuultă răbdare dacă vreau să reușesc. Zis și făcut! L-am pus pe tatăl meu să mă trezească la 3 în fiecare dimineață. Am început să pompez câte 40 ml în fiecare seară, pe care îi băgam la frigider și a doua zi îi foloseam pe sns. Nu am reușit în continuare ziua, dar bebe era permanent la sân, făceam compresii și urmăream să sugă activ. Când ajunsesem la 60 ml lm muls la masa de plimbare și 100 ml lapte praf la cea de seara, mi-am dat seama ca bebe primeste 60 ml de lm muls, ieșim la plimbare și el doarme în loc să stea la sân. Am decis că cei 60 ml să îi elimin direct și să îl alăptez afară. Am avut însă mereu la mine sns-ul cu lm. Nu am putut însa direct pentru că indicatorii scăzuseră. Și deci, am început să îi pun afară sns cu laptele matern muls. Bebe l-a luat câteva zile după care a vrut doar să stea la sân. Ieșeam cu el afară în sistem ergonomic de purtare deja și viața mea era mult mai simplă, iar bebe fericit. Am continuat să pompez. Scoteam noaptea 180 ml pe care îi dădeam a doua zi. Stagnam la 90 ml la masa de seara din egoism, recunosc acum. Știam că dacă îi mănâncă o să dormim liniștiti și eu și el, uitând importanța alăptării noaptea. Am spus stop egoismului în urma unei noi discuții cu Laura care mi-a explicat că bebe are nevoie de sân inclusiv noaptea, că suptul de noapte este foarte important pentru menținerea lactației. Am decis să continui. Am eliminat pâna am ajuns la 50ml, pompând, făcând compresii și luând suplimente (multe în nesăbuința mea și din nou fără știrea consultantei mele). Indicatorii erau ok, bebe activ, eu fericită că măcar atât am reușit. Iar într-o seara….bebe a adormit fără sns. Direct la sân, după ce făcusem ceva compresii. Panică totală! Nu o să doarmă, e brusc, se deshidratează etc. Bebe a dormit toată noaptea liniștit. Am continuat să mai pompez câteva nopți pentru siguranța, dar bebe nu a mai avut nevoie decât de sânul lui drag.

Ajunsesem la 3 luni jumătate să alăptez exclusiv. Am renunțat la pompat, însă suplimentele le luam în continuare de frică să nu rămân fără lapte.

La 4 luni și jumătate, după 2 săptămâni de chin cu un canal înfundat, devenit abces, m-am operat la sân.

A fost traumatizant și este în continuare când îmi amintesc că dacă nu era acest grup minunat și fetele care să mă susțină și să îmi ofere permanent informații nu cred că mai alăptam astăzi. Durerea cea mai mare a fost însă când după o săptămâna de chin cu mastita, indicatorii au scăzut foarte mult și a trebuit să reintroduc suplimentul.

Dupa operatie bebe primea 200 ml completare.

Despre operație și abces am scris mai multe aici:

https://alapteaza.wordpress.com/2018/05/22/o-poveste-despre-abces-incizie

Dar ce nu te doboară te face mai puternic, așa-i? Am eliminat pentru a doua oară, de data asta fără suplimente luate după capul meu și eliminând treptat sesiunile de pompat. Am reușit pentru a doua oară!

Am trecut prin multe: atașarea greșita, ragade cu sânge, vasospasm, reflux, aplv, operație de abces mamar, eliminare supliment. Dar am avut mereu lânga mine oameni minunați care m-au ajutat să înteleg ce se întâmplă și ce am de făcut în continuare! Multumesc Adina Brănici, Laura Șerban și întregii echipe pentru fiecare sfat și încurajare oferită de-a lungul timpului.

Astăzi bebe face 10 luni! 10 luni de iubire, de țițilit și de dedicare unul celuilalt! Nu știm ce ne rezervă viitorul, dar stim că o să țițilim până când el îmi va spune în cuvinte că nu mai vrea țiți!

Luptați fetelor! Nu renunțați! Nu e deloc ușor și știm toate asta! Dar la finalul drumului este dragoste! Muuuultă dragoste și fericire! Vă îmbrățișez cu drag! Sunteți puternice! Se poate!

Text : Ibraim Georgiana

Editare foto + text : Dinu Diana