PRIMEȘTE BEBELUȘUL MEU SUFICIENT LAPTE ? PARTEA 1 (Dr. Jack Newman)

Articol tradus: IS MY BABY GETTING ENOUGH MILK? (PART 1)
http://ibconline.ca/not-enough1/

De ce nu ar primi un bebeluș suficient lapte matern?

Aproape întotdeauna, cel mai important motiv e faptul că bebelușul nu se atașează corect la sân. Dacă bebelușul nu este atașat corect , nu va putea stimula sânul atât de bine , astfel, laptele nu poate fi transferat de la mamă la copil (a se reține faptul că mamele sunt cele care transferă laptele și nu copiii https://ibconline.ca/who-transfers/ ).

De ce nu ar fi bebelușul ataşat corect?

Din cauza:

  1. Modului în care e poziționat bebelușul și cum se face atașarea https://ibconline.ca/the-asymmetric-latch.
  2. Folosirii de tetine, cum ar fi biberoanele, suzetele și mameloanele de silicon . Din păcate, atunci când sunt probleme cu alăptarea, primul lucru care le este indicat majorității mamelor este oferirea de lapte praf bebelușilor, de obicei, cu un biberon, lucru care ajută numai la luarea în greutate a bebelușului, dar nu rezolvă adevărata problemă, iar, de cele mai multe ori, sabotează procesul alăptării.Când se stabilește că bebelușul are nevoie cu adevărat de suplimentare, atunci un dispozitiv de hrănire atașat direct la sân e un mod mult mai bun de a oferi suplimentare unui bebeluș https://ibconline.ca/lactation-aid-at-the-breast/ (nu un SNS), dar mamei trebuie să i se arate cum se folosește pentru a funcționa. Bebelușul trebuie să aibă o atașare cât mai bună, iar tubul dispozitivului de hrănire trebuie să fie bine poziționat. Cele două trebuie să fie folosite împreună, altfel, folosirea dispozitivului de hrănire la sân va fi foarte dificilă.
  3. Bebelușul are un fren restrictiv . Unele frenuri restrictive sunt observabile, dar majoritatea sunt mult mai subtile, necesitând o evaluare mai aprofundată decât o simplă privire. Evaluarea presupune și palparea porțiunii de sub limba bebelușului, apreciind gradul de mobilitate în sus al limbii și, desigur, știind ce anume trebuie simțit. Din păcate, prea puține cadre medicale, inclusiv consultanți în alăptare, știu să evalueze corect dacă un bebeluș are sau nu un fren restrictiv. De asemenea, nu toate cadrele medicale știu cum să execute o frenectomie în mod corect. Deseori, o frenectomie parțială nu prea e de ajutor.
  4. O producție de lapte scăzută (care nu înseamnă neapărat că „nu e lapte suficient”, ci, mai degrabă, o scădere a producției de lapte față de cantitatea cu care era obișnuit bebelușul ) poate duce la o și mai mare scădere a rezervei de lapte. Instalarea târzie a scăderii lactației nu e deloc neobișnuită. Atunci când fluxul de lapte scade, bebelușul tinde să dea drumul mamelonului, iar atașarea se înrăutățește, astfel că rezerva de lapte scăzută poate duce la o scădere și mai mare a fluxului de lapte. Atunci când se întâmplă acest lucru, ca răspuns la fluxul scăzut de lapte, bebelușul petrece la sân tot mai puțin timp, iar astfel, rezerva de lapte scade și mai mult. Drept urmare, mamei îi pot apărea alte răni pe mameloane.

Primele zile

În general, se crede că, în primele zile de după naştere mama nu are suficient lapte pentru bebeluș. Este o idee cât se poate de ciudată, crezându-se că bebelușii se pot deshidrata și pot chiar muri fiindcă nu primesc suficient lapte. Însă problema nu e faptul că nu ar fi suficient lapte; de fapt, aproape întotdeauna există suficient lapte. Laptele matern se produce în sâni încă din a 16-a săptămână de gestație. De obicei, problema o constituie faptul că bebelușul nu primește laptele pe care îl are la dispoziție.

De ce oare nu primește copilul laptele care îi stă la dispoziție? În principiu, din cauza atașării deficitare. Atașarea acestuia la sân determină cât de bine va primi lapte de la sân, iar acest lucru este foarte important atunci când nu este un volum foarte mare de lapte, așa cum e cazul în primele 3-4 zile. Problema este că, în general, atașării bebelușului nu i se acordă destulă importanță decât dacă apar răni la mameloane , dar chiar și atunci când mama are răni la mameloane, acesteia i se spune că atașarea este corectă. (Pont: dacă pe mamă o dor mameloanele, atunci atașarea este incorectă, orice ar spune altcineva.) Chiar dacă personalul medical știe cât de importantă este atașarea, prea puține cadre medicale știu cum să ajute bebelușul să se atașeze corect. Din păcate, nu face parte din rutina de îngrijire postnatală observarea bebelușului la sân și ajutarea mamei cu atașarea atunci când e necesar.

Majoritatea cadrelor medicale nici măcar nu-și dau seama cât de greu îi este bebelușului să se atașeze corect atunci când mameloanele și areolele mamei sunt umflate din cauza lichidelor intravenoase pe care le primește mama în timpul travaliului și al nașterii . Deseori, mamelor li se spune că au „mameloane plate” și că din această cauză nu vor putea alăpta, iar, din păcate, prea adesea, „tratamentul” pentru „mameloanele plate” îl constituie mameloanele de silicon . Atunci când vin astfel de mame la clinica de alăptare, observăm că ele nu au deloc „mameloane plate”, ci au mameloane normale, la fel ca majoritatea mamelor. Mameloanele au arătat plate din cauza umflării provocate de lichidele intravenoase. Este greșit să i se spună mamei că are mameloanele „plate”, subminându-i încrederea în alăptare, iar, prea adesea, acest lucru duce la folosirea protecțiilor de silicon

Edema-of-the-areola-300x238

Imaginea 1. Această mamă are sânul, mamelonul și areola, inflamate din cauza retenției de lichid. Din această cauză, bebelușului îi e dificil să se atașeze. Rezultatul? Bebelușul nu primește lapte așa cum trebuie, iar mameloanele mamei sunt dureroase.

În plus, din cauză că mama și bebelușul au fost supraîncărcați cu lichide, din cauză că bebelușul nu s-a atașat corect, din cauza acestor factori și nu numai, copiii primesc supliment de lapte , foarte des, fără nicio încercare de a fi ajutați să extragă laptele de la sân îmbunătățind atașarea , fără a li se arăta mamelor cum să facă compresiile sânului pentru a ajuta copiii să obțină mai mult lapte. Drept urmare, mama este convinsă, din cauza „informațiilor” primite de la asistent, doctor și consultantul în alăptare, că nu are suficient lapte. Prea adeseori, această „profeție” ajunge să se împlinească de la sine.

Apoi, mama continuă să ofere supliment, de obicei, cu biberonul, subminând și mai mult atașarea bebelușului, iar drept urmare, acesta primește tot mai puțin lapte matern și tot mai mult lapte praf din biberon. Adesea, așa se încheie alăptarea, mai devreme sau mai târziu, cel mai adesea, mai devreme.

 

Acest bebeluş are 24 de ore de când s-a născut şi înghite mult lapte din sânul mamei.

De unde ştim acest lucru? Datorită pauzei la bărbie care se poate observa când îşi deschide gura la maxim. Cu cât pauza este mai lungă, cu atât mai mult lapte primeşte copilul.

După primele câteva zile

Chiar există femei care nu pot produce suficient lapte? Desigur, așa a fost mereu și mai mult ca sigur că așa va fi mereu. În societățile tribale, probabil că atunci când e clar că un bebeluș nu se dezvoltă, acesta e dus la alte mame care alăptează în afară de propria-i mamă. La fel ca în cazul oricărei alte părți din corpul omenesc, lucrurile pot merge prost fără a fi în vreun fel vina persoanei afectate.

După ce oamenii au început să domesticească vite, capre și oi, bebelușii tot erau alăptați de alte mame, dar primeau și lapte de vacă, oaie, catâr, cămilă sau iapă. Probabil că mulți au murit din cauza infecțiilor sau mai mult ca sigur din cauza dezechilibrului electrolitic dacă au fost hrăniți numai cu lapte de animal. Însă chiar și mulți dintre acești bebeluși au supraviețuit totuși, fiindcă au primit lapte nepasteurizat, uneori direct de la animal. Acel lapte conținea factori imuni, chiar dacă din cei potriviți animalului respectiv.

nourrir-à-lâne-300x254

Imaginea 2. În Franța secolului al XIX-lea, orfanii pentru care nu se putea găsi o doică de lapte erau puși să se hrănească direct de la mamelonul unui animal domestic, acesta fiind, în cazul de aici, o măgăriță.

Până când mamele şi bebeluşii nu vor primi ajutorul necesar inițierii şi menținerii lactației, vor fi cu mult mai multe mame care vor crede în mod neadevărat că sunt incapabile să alăpteze exclusiv.

Din ce cauză nu ar putea primi un bebeluș tot laptele matern de care dispune mama?

  1. Restricționarea timpului petrecut la sân.

Mamelor li se spune și acum că bebelușul ar trebui să se hrănească la sân pentru o perioadă limitată de timp (cam 10-15 minute la fiecare sân), din această cauză e posibil ca bebelușul să nu primească suficient lapte. Unele cadre medicale încă mai cred că 10 minute petrecute la sân sunt suficiente deoarece bebelușul ar primi cam 90% din cantitatea de lapte necesară în acest interval de timp. Nu am nici cea mai mică idee de unde a apărut această concepție (faptul că bebelușul primește 90% din laptele necesar în primele 10 minute petrecute la sân)

2.Hrănirea după program

Multe cadre medicale le spun mamelor că bebelușul trebuie pus la sân numai o dată la 3 sau 4 ore. Acest lucru face ca bebelușul să nu primească suficient lapte și, în cele din urmă, duce și la scăderea producției de lapte a mamei. Majoritatea bebelușilor dau semne că le e foame înainte de trecerea celor trei sau patru ore. Dacă mama crede că această „regulă” este adevărată, bebelușului i se oferă, de cele mai multe ori, o suzetă în locul sânului. Bebelușii trebuie hrăniți ori de câte ori dau semne de foame, iar ei fac acest lucru cu mult înainte de a începe să plângă.

3. Folosirea suzetelor
Folosirea suzetelor poate duce la scăderea producției de lapte, dar poate fi și o consecință a scăderii producției de lapte atunci când mama folosește suzeta pentru a liniști un bebeluș care ar trebui, mai degrabă, să fie pus la sân. Bebelușul pare flămând cu mult înainte ca el să „trebuiască să fie”, astfel că i se oferă suzeta. Bebelușul suge suzeta în loc să fie hrănit la sân, astfel scăzând producția de lapte, iar bebelușul ajungând să „aibă nevoie” de suzetă și mai mult. În cele din urmă, mama este sfătuită de către pediatrul copilului că acesta nu ia destul în greutate și că ar trebui să-i suplimenteze mesele copilului cu biberoane cu lapte praf. În ultima vreme, se obișnuiește destul de des să se ofere suzeta de la început atunci când mamele au o instalare târzie a scăderii lactației

  1. Oferirea câte unui singur sân la o masă (https://ibconline.ca/one-side-or-two/.)

Se pare că ideea este ca bebelușul să primească lapte cât mai gras. Însă, dacă bebelușul nu primește lapte de la sân, atunci nu are cum să primească lapte bogat în grăsimi. Chiar dacă suge la sân, nu înseamnă neapărat că bebelușul și primește lapte https://ibconline.ca/who-transfers/.

În cazul majorității mamelor ai căror bebeluși nu primesc suficient lapte de la sân, aceștia nu primesc suficient din cauza mai multor evenimente care includ intervențiile din timpul nașterii ( https://ibconline.ca/birthing-practices2/) , inclusiv folosirea medicamentelor la epidurale (https://ibconline.ca/birthing-practices/) , separarea mamei de copil imediat după ce are loc nașterea, folosirea imediată și fără a fi cazul a mameloanelor artificiale, practicile obișnuite de după naștere și sfaturile proaste referitoare la alăptare. Astfel, majoritatea cauzelor „producției scăzute de lapte” pot fi prevenite și chiar înlăturate dacă se începe cât mai repede oferirea de sfaturi bune și sprijin adecvat.

Alte cauze ale „Producției insuficiente de lapte matern”

1. Femeile care au fost supuse unei operații de micșorare a sânilor ( https://ibconline.ca/breast-surgery1/ ) , care, cel mai adesea, se face printr-o incizie în jurul areolei, de obicei, nu produc suficient lapte. Cu toate acestea, există și excepții. La clinica noastră au venit și mame care au suferit operații de micșorare a sânilor, dar care reușesc să producă toată cantitatea de lapte necesară bebelușilor lor. Am avut chiar și un caz în care o mamă ce trecuse printr-o operație de micșorare a sânilor a reușit să-și alăpteze gemenii exclusiv până ce aceștia au împlinit șase luni. Însă trebuie menționat faptul că orice operație la sân în cadrul căreia se efectuează o incizie în jurul areolei va scădea capacitatea mamei de a produce lapte. Dacă incizia este completă (de obicei, micșorarea sânilor presupune o incizie completă în jurul areolei) efectul asupra producției de lapte va fi negativ.

  • Breast-reduction-2-300x225Imaginea 3. Această mamă a fost supusă unei operații de reducere a sânului. Drept urmare, i-a fost greu să producă suficient lapte pentru bebelușul său.
  • 2.Trebuie menționat faptul că o simplă privire asupra sânului unei femei nu este un mod bun de a stabili dacă aceasta poate produce suficient lapte sau nu. Uneori, despre anumiți sâni se spune că au „țesut glandular insuficient”. Mie nu îmi place acest termen deoarece, practic, spune că mama nu va produce niciodată suficient lapte, iar acest lucru nu este adevărat. Acest diagnostic nu este deloc de folos deoarece o poate face pe mamă să se simtă nesigură și nu schimbă cu nimic modul în care am putea-o ajuta să alăpteze.
    • Typical-signs-of-insufficient-glandular-tissue-278x300

    Imaginea 4. O mamă ce prezintă caracteristicile tipice unui caz de „țesut glandular insuficient”. Celălalt sân al ei prezenta, de asemenea, semne de „țesut glandular insuficient”, dar bebelușul a luat foarte bine în greutate chiar dacă a fost alăptat exclusiv. Aveți grijă când puneți acest diagnostic.

  • 3. Adesea, femeile care induc lactația pentru a hrăni un copil adoptat sau un bebeluș născut de o mamă surogat nu produc tot laptele necesar bebelușului. Însă unele o pot face. De asemenea, unele mame care doresc să relacteze nu pot produce tot laptele care îi e necesar bebelușului, dar altele pot.
  • 4. Mai sunt și mame care nu produc suficient lapte din motive neobișnuite sau necunoscute. Printre cauzele neobișnuite se numără femeile cărora li s-a scos, chirurgical, glanda pituitară sau cărora le-a fost afectată glanda pituitară, sau cele cărora li s-a făcut mastectomie bilaterală.
  • Pot alăpta aceste mame?
    Desigur, dar este posibil să nu poată alăpta exclusiv. În partea a 2-a a acestui articol, vom prezenta o abordare practică prin care să le ajutăm pe mame să-și alăpteze copiii pe cât de exclusiv posibil https://ibconline.ca/enough-milk2/. Însă este bine de știut că alăptarea e mai mult decât a produce lapte pentru bebeluș. Alăptarea nu se rezumă numai la lapte. Alăptarea nu înseamnă doar hrănirea cu biberonul, folosind o tetină mai moale. Alăptarea este o relație intimă fizică, dar și emoțională între doi (sau mai mulți) oameni care, în general, sunt îndrăgostiți unul de celălalt.

Traducere : Ionelevici Ionela