Așa numitul „Icter al laptelui matern” ( Dr. Jack Newman )



Articol tradus de aici : https://ibconline.ca/breastmilk-jaundice/

Așa numitul icter cauzat de laptele matern e considerat patologic de, poate, majoritatea medicilor generaliști. Chiar și cei care recunosc faptul că icterul vizibil pe tegumente poate dura 3, 6 sau chiar mai multe săptămâni, alimentați de teama generală față de subiectul icter, pot recomanda mamei să întrerupă alăptarea 24-48 de ore pentru a „demonstra” că problema e alăptarea.
Am fost contactat de mame cărora le-a fost recomandat să întrerupă alăptarea pentru o săptămână, uneori chiar definitiv din această „cauză”.

Totuși, oprirea alăptării și oferirea laptelui praf pentru doar 24-48 ore poate cauza reale probleme în alăptare, iar oprirea alăptării pentru o săptămână poate însemna oprirea definitivă a alăptării pentru acel copil. De unde vine această noțiune de oprirea a alăptării este evident. Ideea este de a se oprii alăptarea pentru 24 – 48 ore este pentru a demonstra că „icterul este cauzat de laptele matern”. Dar când un doctor îi spune mamei că trebuie să oprească alăptarea pentru o săptămână, acesta spune defapt ” Vai, este icter! Bilirubina este foarte periculoasă! Este nevoie de o săptămână ca icterul să dispară!”
Este normal ca bebelușii cu ” icter al laptelui matern ” să aibă o stare de  sănătate bună. Dacă nu există  nimic în istoricul bebelușului care să ne îngrijoreze, și nu există nici urme fizice care să îngrijoreze, iar observarea suptului copilului arată că acesta se hrănește foarte bine de la sân, atunci totul este în regulă.

Într-o altă ordine de idei, un copil care suferă de icter deoarece nu primește suficient  lapte de la sân poate continua să aibă   icter până în săptămâna a doua și a treia de viață, deci nimeni nu poate spune că un copil la această vârstă, cu icter, suferă de „icter al laptelui matern”. Destul de interesant este că majoritatea copiilor hrăniți exclusiv dar care nu primesc suficient lapte de la sân nu suferă de icter. Asta poate din cauză că este normal și sănătos să aibă  acest „icter al laptelui matern”.

De ce? De ce icterul  ar putea fi benefic?

Deoarece bilirubina este un antioxidant, un puternic citoprotector și există dovezi că un nivel mic până la moderat al bilirubinei poate proteja organismul împotriva stresului oxidativ. Un citoprotectant protejează celulele împotriva deteriorării.

Există o fascinantă asociere a nivelului peste medie a bilirubinei în condiția moștenită numită sindromul Gilbert și incidențele scăzute de arteroscleroză, considerată în momentul de față o boală anti-inflamatoare. Acestea sunt cunoscute de mulți ani. Un doctor cu care am facut practică în 1970 se lăuda că el are șanse mult mai mici de a face infarct miocardic decât noi. Și arăta ca și cum ar avea un bronz frumos tot timpul anului. De fapt, oamenii cu sindromul Gilbert arată aparent normal. De multe ori, icterul nu este vizibil la acești oameni, dar datorită infecțiilor sau stresului bilirubina poate crește. Interesant? Poate bilirubina este ceva benefic, nivelul ei crescând pentru a proteja individul atunci când suferă de vreo infecție sau alte probleme.

Dacă există vreo bănuială că bebelușul ar avea o problemă a ficatului, serul bilirubinei, se cere verificarea atât a nivelului indirect cât și direct al bilirubinei. În mod normal este destul de ușor de a presupune  când o boală a ficatului cauzează icter. Urina copilului este de obicei mai maronie, iar scaunul mai palid decât unul obișnuit, deși acest lucru nu este atât de ușor de observat, deoarece scaunele copilului sunt mai palide decât cele ale unui adult . Cea mai frecventă cauză a producerii icterului la nou-născuți este  afecțiunea numită atrezie biliară, unde canalele care conduc de la ficat la tractul intestinal al bebelușului sunt blocate. La examinarea fizică făcută de doctor sau asistentă, ficatul și splina sunt deseori mărite

Studiu de caz
Copilul din această poză are 7 săptămâni. El a fost născut aproape prematur la 36 de săptămâni de sarcină. El a fost hrănit exclusiv la sân, ceea ce este surprinzător în majoritatea spitalelor, unde destul de frecvent un copil născut la 36 de săptămâni, în ciuda lipsei problemelor medicale, primește lapte praf. De ce? Pentru că un astfel de copil riscă să aibă o glicemie scăzută. Aceasta nu este tocmai adevărată, nu și dacă este alăptat suficient.


Poza 1. Copil cu vârsta de 7 săptămâni cu icter evident. El este alăptat exclusiv primește suficient lapte de la sân și pune în greutate foarte bine. Urina lui este clară ca apa și nu sunt urme de probleme ale ficatului.


Acestea sunt greutățile lui: la naștere 2.87 kg (6lb 5oz). La 7 săptămâni când l-am văzut prima dată 4.57 kg (10 lb 1oz). Cred ca toata lumea consideră ca este o greutate destul de bună.





Deci, ce am făcut?



Nu am speriat mama spunându-i că icterul cauzează o problemă.

Totuși i-am spus că este normal pentru majoritatea copiilor hrăniți exclusiv la sân care iau bine în greutate să aibă icter, deci dacă cineva i-ar fi menționat acest lucru  ca să o sperie, ea ar fi fost informată în legătură cu acest fapt  ( interesant este că mama nici nu a observat icterul ).

Nu am făcut nici un test de sânge, dar am întrebat despre culoare urinei și am verificat abdomenul copilului pentru a fi sigur că acesta nu are ficatul sau splina mărite. Mama a confirmat că urina este clară ca apa. Când am examinat copilul, ficatul și splina nu erau mărite.

Nu i-am recomandat să întrerupă alăptarea și am recomandat să continue hrănirea exclusivă la sân.
Am ajutat-o sa rezolve problema mameloanelor dureroase, simplu, ajutând-o să atașeze corect copilul la sân.


Poza 2. Copil de o lună cu icter al laptelui matern. El este hrănit exclusiv la sân, pune în greutate suficient, urina este clară precum apa, iar ficatul și splina nu sunt mărite. Nu există nici un motiv ca mama să întrerupă alăptarea. Este periculos pentru copil să fie luat de la sân și să fie hrănit cu lapte praf după cum a recomandat medicul de familie.



Spre deosebire de primul copil, mama acestui bebeluș este presată atât de familie cât și de doctor să oprească alăptarea. Nu a existat niciun motiv pentru a  se opri alăptarea, chiar și pentru o singură masă.

Și aici este un copil de 16 zile, alăptat  foarte bine. Din păcate nu am apucat să filmez acest copil la timp pentru a  vă arăta cât de frumos înghite. El înghițea activ. Amintiți-vă cum un copil înghite activ ( având acele pauze în bărbie).


Poza 3. Bebeluș de 16 zile cu icter pronunțat. Alăptat foarte bine, primește suficient lapte de la sân. Nu este nevoie ca alăptarea să fie întreruptă, iar acest lucru nu este indicat în nici un caz.



Ei bine, este cu siguranță mai ușor pentru doctor, adevărat, dar…



Nu neapărat mai ușor pentru mamă. Este mai ușor să se recomande ca mama să pompeze propriul lapte în timp ce copilul este hrănit cu lapte praf, dar nu neapărat ușor pentru ea să o și facă. Uneori sânii sunt destul de angorjați chiar dacă aceasta pompează.

Nu neapărat ușor pentru copil. Să vă spun un secret. Majoritatea copiilor nu răspund foarte bine la lapte praf. Nu auzim multe despre efectul negativ al hrănirii cu lapte praf. De exemplu, majoritatea vomită laptele praf. Alții, chiar și la vârsta de 3 săptămâni nu acceptă să fie hrăniți cu biberonul.

Poate sublima încrederea mamei în alăptare și în laptele matern. Mamele primesc informații de la departamentul public de sănătate, din reviste, de la doctorul de familie cum că „sânul este cel mai bun”. Dar când bebelușul are „icterul laptelui matern „, „trebuie să oprești alăptarea și să îi dai lapte praf, altfel copilul poate avea afecțiuni cerebrale”. Care este mesajul? Alăptarea este periculoasă.

Poate avea ca urmări dificultăți în alăptare. Un mit comun printre specialiștii în sănătate este că nu prezintă o problemă oferirea biberonului unui copil alăptat. Cum pot acești specialiști să creadă acest lucru dacă au puțină experiență în alăptare și în ajutarea mamelor să alăpteze? Poate de la ideea că alăptarea și folosirea biberonului sunt același lucru. Desigur, nu există companii care să nu își promoveaze biberoanele ca fiind „exact ca sânul” Dar asta este doar reclamă și nimic nu este adevărat.



O poate face pe mamă sa credă că: ” Laptele ei este periculos pentru copil.” Mulți doctori vor folosi argumentul afecțiunii cerebrale la care poate fi supus copilul dacă mama este sceptică în oprirea alăptării, dar chiar și această îndemnare poate sădi îndoiala în mintea ei și  aceasta va începe să creadă că alăptarea este periculoasă.



„Îl voi supune pe copilul meu la toate aceste analize”. Unele mame au oprit alăptarea pentru a stopa luarea de sânge în permanență la câteva zile. Și ce rezultate primesc de la aceste analize? Rareori, poate chiar deloc, doctorul nu află mai mult decât nivelul bilirubinei din acea zi. Și cu ce se schimbă situația? Rezultatul testării bilirubinei este defapt:” Hm, bilirubina este peste nivelul care aș vrea să îl văd! Deci, vom mai face un alt test peste câteva zile.”

Un caz nefericit și o întrebare bună, primul de pe blogul personal al unei mame și întrebarea primită într-un email.



1. Mameloanele mele erau precum „carnea vie”, dar am continuat alăptarea. Am vrut să reușesc. Apoi pediatrul  mi-a spus că bebelușul meu are icterul laptelui matern. Mi-a dat 3 cutii de lapte praf și mi-a spus să opresc alăptarea și să-l hrănesc cu acesta. Eram confuză nu mă puteam gândi decât că „am trecut prin atâtea ca să îl alăptez și nu am făcut decât să îl „otrăvesc” în tot acest timp.” Icterul a dispărut în două zile și am renunțat la alăptare. Mi-am pierdut controlul asupra emoțiilor, în parcarea din fața cabinetului și mi-am sunat soțul și i-am spus că nu voi mai alăpta pentru tot restul vieții. „



Părerea mea: Dacă mameloanele mamei au fost dureroase, atunci copilul nu a avut o atașare corectă. Asta nu înseamnă că „poate copilul nu a fost atașat corect”. Cu siguranță copilul a fost atașat greșit! Și multe lucruri puteau fi făcute pentru a o ajuta în acest sens. Defapt, este destul de ușor să ajuți o mamă cu mameloane dureroase, dacă persoana care dorește să o ajute știe cum să o facă.
Dar știu majoritatea doctorilor să ajute mamele? Majoritatea nu știu să facă acest lucru .

Ce a făcut acest pediatru pentru a o ajuta pe această mamă? Aparent nimic. Sună de parcă nici nu s-a deranjat să o trimită la un specialist care ar fi putut să o ajute. Presupun că acesta este un alt pediatru care consideră că este normal să ai mameloanele inflamate în timpul alăptării . Pediatrul chiar consideră că datorită faptului că este pediatru nu poate ajuta mama pentru că „bebelușul este pacientul, nu mama”? O mamă care alăptează și bebelușul ei sunt o pereche, o diadă, un cuplu, conectați strâns între ei și din această cauză, mama este de asemenea pacientul pediatrului. Mama este pacientul pediatrului deoarece acesta a învățat probabil un singur lucru în timpul pregătirii postnatale: Sânul este cel mai bun. Deci, dacă mama oprește alăptarea, îl privează pe copil de cea mai bună alimentare, care este alăptarea. Multe mame cu o durere asemănătoare cu a acestei mame, s-ar fi oprit cu mult înainte ca ea să ajungă la pediatru. Dar „icerul laptelui matern” a fost ultima picătură, se pare.



După cum am menționat anterior în acest articol, „icterul laptelui matern”, pe lângă faptul că nu este periculos, poate fi chiar benefic. Dar „icterul laptelui matern” și cele 3 cutii de lapte praf au pecetluit soarta acestei mame în alăptare. Și din cauza unei atașări incorecte, copilul nu primea probabil suficient lapte iar problema nu era nicidecum „icterul laptelui matern”, ci mai degrabă „icterul laptelui matern insuficient”.

Și pediatrul i-a recomandat mamei 3 cutii de lapte praf? Este revoltător. Acesta nu este un ajutor. Și nu este un cadou pentru că această mamă va cheltui foarte mulți bani în urmatoarele luni pentru a plăti pentru acesta. Cine câștigă? Compania producătoare de lapte praf desigur, pentru că există șanse mari ca mama să continue să cumpere de la aceeași companie în tot acest timp. Cu ce drept devine acest pediatru un agent de marketing pentru laptele praf?

Ce mesaj a primit mama după această simplă discuție cu pediatrul? ” Am trecut prin atâtea pentru a-l hrăni de la sân și nu am făcut decât să-l otrăvesc în tot acest timp”. Otrăvindu-și copilul cu lapte matern! Bine lucrat doctore. Nu este de mirare că ea nu își va alăpta nici viitorii copii.

2. „Cred că este puțin ciudat că doctorii din spitalul în care am născut  au insistat înainte de a pleca acasă ca bebelușul să fie alăptat la fiecare 3 ore , au constatat că el mănâncă bine în momentul externării, iar acum consideră că alăptarea îl face pe bebeluș să se simtă rău. Cred că vă scriu acest email pentru a primii  o explicație clară despre acest fapt  și pentru a afla dacă copilul meu suferă sau nu de o afecțiune .”



Părerea mea: Poate acești doctori îți oferă mai mult suport decât pediatrul din cazul anterior, sau poate nu. Da, ei vor să se asigure că bebelușul se hrănește corespunzător, un țel atins. Dar pot fi tensionați și îngrijorați deoarece ei nu știu exact cum funcționează alăptarea, pentru că nu știu la ce să se aștepte și nu știu dacă bebelușul primește întradevăr suficient lapte. Mulți doctori și specialiști în sănătate cred  doar în numere. Aici nu este vorba despre frecvența alăptării, ci despre cât de mult lapte înghite bebelușul.

Un bebeluș care suge eficient de 6 ori pe zi poate să se hrănească mai bine decât un bebeluș care suge deficitar de 8, 10 sau 12 ori pe zi.
Nu este adevărat că un copil bea lapte prin simplul fapt că are sânul în gură și face mișcări specifice suptului. Cum ști dacă un copil se hrănește suficient la sân?

Ce mesaj a primit această mamă de la doctor? Că laptele matern îi „îmbolnăvește”copilul. Nu doar îl îmbolnăvește, ci copilul are o „suferință” datorată alăptării , un cuvânt cu rezonanță Biblică. Precum cele 11 plâgi ale Egiptului: sânge, broaște, păduchi, icter..



Copyright: Jack Newman, MD, FRCPC. 2017, 2018



Traducere : Anca Constantin